"Cimpinenii sint cam snobi, intr-un sens pozitiv"

Presa culturala romaneasca a inceput, de mai mult timp, o intreaga discutie pe tema culturii provinciale. In mare parte, s-a discutat despre acest subiect dinspre centre universitare de traditie, orase mari. Ce inseamna cultura intr-un mic oras de provincie precum Cimpina?

Cultura provinciei e o tema veche in dezbaterea romaneasca. De fapt, ar trebui sa se vorbeasca de centre culturale, altele decit Bucurestiul. Si sint, slava Domnului! Doar ca la Bucuresti tam-tamul este mai mare, promovarea, carevasazica. Am fost la manifestari din Capitala - vernisaje, lansari de carti - la care erau cam tot atitia participanti ca si la Cimpina. Cultura este o preocupare a unei elite, cultura de masa este numai divertisment.

Ca sa ma intorc la sensul intrebarii, cultura intr-un oras ca al nostru inseamna citeva zeci de persoane interesate de evenimente literare, plastice, de muzica simfonica si vreo 300 care vin la cele doua spectacole de teatru care au loc lunar. Cimpinenii sint cam snobi, intr-un sens pozitiv al termenului. Nu-i poti pacali usor, reactioneaza prin absenta sau chiar prin atitudine. In Cimpina, cultura mai inseamna o traditie de prin perioada interbelica, adica identitate proprie si mindrie locala. Inseamna locul unde au ales sa traiasca si sa lucreze B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, C. Istrati, chimist si presedinte al Academiei Primii doi au aici case memoriale, obiective de turism cultural de valoare mondiala.

Investitiile in extractia si prelucrarea petrolului din secolul trecut au adus aici specialisti din toata Europa, oameni care au ridicat nivelul intelectual al urbei, au construit cladiri care sint azi de patrimoniu - daca nu au fost distruse in perioada comunista

Cimpina mai inseamna doua lacasuri de cultura - Casa Municipala de Cultura "Geo Bogza" si Casa Tineretului -, o biblioteca municipala cu sectie de carte engleza. Cimpina are o publicatie lunara de cultura - "Revista Noua" - de interes national, o revista de umor - "Haz de necaz", vreo citiva scriitori seriosi, iar aici au loc, de zece ani, intilnirile Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania. Anual au loc doua concursuri de interpretare muzicala - pian, respectiv vioara - pentru tineri, o tabara de creatie plastica - "Cimpina, dragostea mea", un concurs de pictura realizata ad-hoc - "Cimpina 24h", un concurs national de arta fotografica, un festival de folclor - "Hora prahoveana". Si asta nu e totul

Cum ati defini viata culturala din orasul Cimpina? Ar putea orasul, data fiind istoria sa culturala, sa se concentreze mai mult catre constituirea unui mic brand (cuvint foarte la moda), plecind de la aceasta identitate locala?

Moda asta cu brandul ma face sa zimbesc. Ea tine de tehnica vinzarii unui produs. Eu cred ca identitatea locala/culturala nu are nicio legatura cu civilizatia MacDo, a produsului ready-made pentru ghiftuit constiinte lenese, intre un somn si urmatorul. La Cimpina incercam sa facem o cultura cu impact peren. Asa am fost eu invatat, de la vreo 17 ani, tot aici, la casa asta de cultura. Daca oamenii minunati de atunci, in acele conditii nu foarte propice, sub supravegherea unor baieti inculti, au reusit sa ne lase, mie si generatiei mele, amprente de nesters pe creier, tot asa vrem sa facem si noi: lucruri care sa nu fie uitate a doua zi, care sa fie intr-o continuitate spirituala. Nu "pentru popor", ci pentru indivizi, pentru individualitati care se vor in competitie continua cu ele insele. Viata culturala la Cimpina este, asadar, vie.



"Daca altii sint saraci cultural, e numai vina lor"

Care mai este activitatea unei case de cultura din provincie? Pentru ca, dupa cum prea bine stiti, multe camine culturale din mediul rural au fost de mult transformate in orice altceva decit in locuri unde satenii ar putea ajunge la o farima de cultura.

Facem, in primul rind, cultura. In al doilea rind, cultura. Desigur, intr-o viziune moderna, in conditiile concurentei mijloacelor de comunicare in masa, al caror "boom" e departe de a se fi epuizat. Oferim ceea ce nu poate fi accesat altfel, adica un contact nemijlocit cu "obiectul" cultural, artistic, interactivitate. As putea nominaliza vreo citeva zeci de manifestari distincte. Permanent, gazduim una-trei expozitii de arta. Sigur, avem un spatiu inchiriat pentru un bar si o gradina, unde se pot bea o cafea si un suc, se poate sta in aer liber, vara, la "un pahar de vorba"

In zona rurala, daca ati adus vorba, sint cazuri si cazuri. Ati uitat ca oamenii sfintesc locul? Daca nu vor cultura, li se poate baga pe git? Prin vecini, la Cornu, la Brebu, la Valea Doftanei, la Banesti, se poate, exista o activitate culturala notabila, au festivaluri artistice anuale. Pentru ca locuitorii au nevoie si stiu ca au nevoie. Daca altii sint saraci cultural, e numai vina lor. Se multumesc cu manele si telenovele. Nimeni nu le va baga in traista posmagii moi.

Cum credeti ca s-ar putea dinamiza activitatea institutiei dumneavoastra?

Cultura nu e un meci de fotbal. Chestia asta cu dinamizarea e buna pentru campanii electorale, pentru discursuri demagogice. Cultura se face pe-ndelete, pas cu pas, picatura cu picatura. Experienta m-a invatat ca, la Cimpina, nu se "asimileaza" mai mult de doua spectacole de teatru pe luna si mai mult de trei-patru concerte de muzica simfonica. Vara se cer manifestari in aer liber, in zone de agrement. Oamenii nu prea vor sa se inchida intr-o sala. Singura "dinamizare" vine din varietate. Doar aici putem augmenta eforturile noastre. La nivel mai general, cred ca o continua, neobosita promovare a evenimentelor poate sa atraga publicul. Nu putem decit sa ajutam oamenii sa se descopere pe ei insisi, sa-si cunoasca necesitatile. Lucrul cu fiecare om, cu fiecare microgrup constituit pe baza unor interese comune. S-a dus vremea marilor mase de cetateni de pe stadioane

Cine finanteaza activitatea institutiei pe care o conduceti? In ce masura aceasta finantare acopera nevoile absolut necesare?

Finantarea vine de la Consiliul Local si din incasarile proprii. Desigur, nu sint acoperite toate necesitatile, dar si cerintele noastre sint mari. Dupa cum merge economia, asa avem si fonduri. Din pacate, putine lucruri se pot face gratis.



Un manager cultural se creeaza prin experienta

Ce ne puteti spune despre ideea de manager cultural? Ar trebui introdusa aceasta profesie in CAEN?

Managerul cultural este, in fond, un manager ca oricare altul. Ceea ce i se cere in plus este un bagaj considerabil de cunostinte in domeniul cultural. El trebuie sa aiba un gust cultivat, sa poata alege, din oferta destul de bogata, ce este de valoare si are si impact asupra unui public potential. Este un domeniu de administrare particular, delicat. Iar "profitul" vine doar pe termen lung si foarte lung. Nu vad de ce aceasta profesie ar trebui introdusa in CAEN. Ar insemna sa am incredere in puzderia de cursuri de perfectionare care ni se propun periodic, pe bani buni, la care vin personalitati ale "teoriei managementului cultural", fara vreo experienta practica, ori organizatori de megaevenimente pe megasume, cu utilitate minima pentru o urbe cu 38.000 de locuitori sau o comuna cu trei-cinci mii. Este preferabil sa ne "branduim" pe plan local si la schimburile cu colegi de breasla de acelasi calibru.

Care ar fi legatura intre identitatea locala si cultura locala? Creeaza cultura locala o identitate puternica?

Pai, exista identitate locala fara cultura locala? Poate identitatea locala de la Copsa Mica Cinci secole de istorie atestata documentar fac din Cimpina un loc distinct pe harta patriei si a Europei.